Reveriile lui 2015 o găsesc împăcată. Cu ea, cu trecutul și pregătită
să se încarce cu forțe proaspete.
Noul an vine ca un refresh la tot ce
s-a întamplat anterior. Este momentul în care lasă în spate toate
apăsările și pe toți cei ce au dezamăgit-o și i-a fost imposibil să-i
mai ierte.
A lăsat în urmă ideea iubirii pierdute, căci a învățat că iubirea aia
mare nu lasă loc de dezamăgiri, nu presupune așteptări și nu se
pretează la zile, ci doar la vieți. Și-a dat seama ca iubirea vieții ei
nu a fost și nici nu a pierdut-o. Iubirea vieții ei va fi cândva și, odată câștigată, nu se mai pierde, ci rămâne cel puțin o viață.
A mai stat puțin și s-a apucat de băut. A învățat să nu mai privească
partea goală a paharului, a luat sticla de vin și a început să toarne
în pahar, căci știe că mai are mult de băut. Cam cât să-i mai ajungă o
viață.
Și-a dat seama cum să aleagă vinul după calitate, nu doar după
ambalaj, preț și forma sticlei, care, de multe ori, te pacalesc. La fel
este și cu oamenii, pe care nu-i mai judecă după aparențe și trecut.
A reușit astfel să se redescopere pe ea, dar și pe cei din jur. A
observat că oamenii, cei mai mulți dintre ei, pleacă. Mulți vin, beau
alături de tine un pahar de vin, dar pleacă la fel de repede cum au
venit și-ți lasă, în cele din urmă, un gust amar. Ăia puțini care rămân,
ramân aproape o viață.
E acel moment când realizezi că cei ce-ți erau cândva totul au
devenit aproape nimic, iar oameni necunoscuți le-au luat locul și-au
devenit importanți. Prețuiește totul cât îl ai aproape, bucură-te de el
și păstrează-l atât timp cât poți oferi fericire și cât îți aduce
fericire.
Femeia asta nouă mai gustă și vinuri seci, însă nu se mai lasă
îmbătată, căci prea mult și-a înecat amarul cu ele. Nu poate decât să
verse sticla și să treacă la alta. Se îmbată doar din vinul bun, rose
demi-dulce sau demi-sec – mereu la mijloc, nici alb, nici roșu, nici
sec, nici dulce, dar întotdeauna bun, pe sufletul ei.
Ea este o femeie care și-a găsit, în sfârșit, echilibrul, a învățat
să piardă, să lupte pentru ce-i al ei și cel mai important, să păstreze
alături tot ce-i frumos. Acum iubește omul frumos. O fi frumusețea
trecătoare, însă omul frumos rămâne frumos până la final. Trebuie doar
să ai ochi ca să privești și suflet să te bucuri de această femeie.
La mulți ani, oameni frumoși!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu