Copy Paste 1

Reveriile lui 2015 o găsesc împăcată. Cu ea, cu trecutul și pregătită să se încarce cu forțe proaspete.

Noul an vine ca un refresh la tot ce s-a întamplat anterior. Este momentul în care lasă în spate toate apăsările și pe toți cei ce au dezamăgit-o și i-a fost imposibil să-i mai ierte.

A lăsat în urmă ideea iubirii pierdute, căci a învățat că iubirea aia mare nu lasă loc de dezamăgiri, nu presupune așteptări și nu se pretează la zile, ci doar la vieți. Și-a dat seama ca iubirea vieții ei nu a fost și nici nu a pierdut-o. Iubirea vieții ei va fi cândva și, odată câștigată, nu se mai pierde, ci rămâne cel puțin o viață.

A mai stat puțin și s-a apucat de băut. A învățat să nu mai privească partea goală a paharului, a luat sticla de vin și a început să toarne în pahar, căci știe că mai are mult de băut. Cam cât să-i mai ajungă o viață.

Și-a dat seama cum să aleagă vinul după calitate, nu doar după ambalaj, preț și forma sticlei, care, de multe ori, te pacalesc. La fel este și cu oamenii, pe care nu-i mai judecă după aparențe și trecut.

A reușit astfel să se redescopere pe ea, dar și pe cei din jur. A observat că oamenii, cei mai mulți dintre ei, pleacă. Mulți vin, beau alături de tine un pahar de vin, dar pleacă la fel de repede cum au venit și-ți lasă, în cele din urmă, un gust amar. Ăia puțini care rămân, ramân aproape o viață.

E acel moment când realizezi că cei ce-ți erau cândva totul au devenit aproape nimic, iar oameni necunoscuți le-au luat locul și-au devenit importanți. Prețuiește totul cât îl ai aproape, bucură-te de el și păstrează-l atât timp cât poți oferi fericire și cât îți aduce fericire.

Femeia asta nouă mai gustă și vinuri seci, însă nu se mai lasă îmbătată, căci prea mult și-a înecat amarul cu ele. Nu poate decât să verse sticla și să treacă la alta. Se îmbată doar din vinul bun, rose demi-dulce sau demi-sec – mereu la mijloc, nici alb, nici roșu, nici sec, nici dulce, dar întotdeauna bun, pe sufletul ei.

Ea este o femeie care și-a găsit, în sfârșit, echilibrul, a învățat să piardă, să lupte pentru ce-i al ei și cel mai important, să păstreze alături tot ce-i frumos. Acum iubește omul frumos. O fi frumusețea trecătoare, însă omul frumos rămâne frumos până la final. Trebuie doar să ai ochi ca să privești și suflet să te bucuri de această femeie.

La mulți ani, oameni frumoși!

Cât de vinovat sunt?

Femeile.... Subiect de neînțeles pentru bărbați.   Nu am multe prietene femei dar cele câteva reușesc să –mi deschidă ochii asupra multor nebuloase.

Bunăoară, într-o discuție așezată la o cafea, una dintre amicele mele îmi prezenta succint vacarmul din mintea tinerelor femei aflate între 18-25 de ani. Toate, sau mă rog, aproape toate, visează la o viață matrimonială bine conturată financiar. Toate povestesc cum ar trebui să fie dormitorul, covorul, bucătăria, baia, livingul, mașina, câți bani să le treacă prin  mânuțe, pe ce să-i cheltuie, la-la –la-uri.... Ciudat este că, deși în mintea lor banii sunt produși sau aduși în căminul lor (viitor) conjugal de soțul (tot viitor) el săracul nici măcar nu apare în schema discuției. EL nu există. E șters din ecuația femeii.

Apoi, viitoarele doamne, în cursa lor spre punerea jugului pe gâtul bărbatului, îi promit naivului viață lungă, fericire, dragoste, o droaie de copii, supunere oarbă. Dar un lucru nu ai să-l auzi vreodată din gura femeii: libertate. Ele nu acordă bărbatului libertate de mișcare, de gândire, de șprițuri cu băieții, de privit la un meci de fotbal. Și domnilor, știți cum e: ne ia femeia libertatea, ne ducem dracului de suflet.

Mai pe furiș, mai pe bec,  după câteva luni de căsnicie, timp în care gustăm din plin reproșuri-la început mai dulci după care de parcă ar fi culese de pe vreun front de luptă, apoi plânsete de copil și văicărelile nevestii, urmate  certuri  aprige și uși trântite, colorate cu nelipsitele acuze (golanule, bețivule, curvarule, afemeiatule) noi, bărbații cu care ele s-au măritat, refulăm. Și nu aiurea și nici pentru că am fi dorit asta. Dar refulăm. Ne înfrânăm dorința de a le administra câte o corecție și plecăm la cele pe care ele, nevestele, le numesc  fufe sau curve.

Ne ducem la ele pentru că avem nevoie de dragoste, de șoapte, de mângâieri, de dăruire, fără a fi condiționați.

Eh, și după ce v-am plimbat prin toată adunătura asta de cuvinte, am ajuns unde am vrut. Am ajuns și eu la o ...fufă. (Deși nu e deloc fufă).

Nevastă-mea toată ziua țaca țaca....Prostule, bețivule, nesimțitule, golanule, nu faci aia, nu faci nimic, tu și golanii tăi, tu și curvele tale..... Vă sunt cunocute ”apelativele”? Sigur că da. Câteodată am impresia că toate femeile sunt făcute de aceeași mamă.

....și ea țaca țaca, țaca țaca, până când într-o seară am ieșit din casă furios. Ca să n-o plesnesc. Am urcat în mașină și am luat-o la goană prin oraș. Aș fi fugit dracului la capătul lumii numai să n-o mai aud. Dar melița ei îmi toca creierii. Trag mașina în lateralul unui bloc, și deschid telefonul.

”Sun o prietenă” îmi spun. ”Femeile știu întotdeauna care e cauza isteriilor”.

-”O clipă, să-mi pun un halat și ies”.

Apare, în halatul ei pufos cu flori de vară. Îi  deschid portiera și urcă. Hmmmm... Doamne, păcătosul de mine, dar ce bine miroase fata asta! Pornesc mașina și plec. Aș fi fugit a doua oară în seara aia, în lume. Acum aveam și companie.  Îi aud vocea calmă, ca un balsam. ”Ce ai pățit?”.

Ce bine ar fi dacă și nevastă-mea ar folosi tonul ăsta...... Mă uit la companioana mea și îi spun în gând ”Acum nu mai am nimic. Poate doar o poftă nebună să ți-o trag”. Dar, eu băiat cu bun simț, îmi înghit gândul, știam că nu e loc și nu e genul care să se ardă așa...aiurea. Prin urmare, aleg varianta să –mi descarc sufletul.  Conduceam haotic, ieșisem din oraș. Mult. Nici nu știam pe unde mai sunt. Trag pe dreapta. Cobor, îmi aprind o țigară. Coboară și ea. În halat și papuci de casă. Mă uitam la ea. Finuță, o păpușă de fată, cuminte, calmă. Avea mâinile mici. Și părul ei mirosea a ....lună, a stele. I-am luat capul în mâini și am sărutat-o lung, cu foc, apăsat, de-am zis că iese sufletul din mine. Nu-mi doream decât să nu mă respingă.

Dar nu. I-am simțit mâinile încolăcindu-se pe după gâtul meu, și-a lipit trupul mititel de al meu  și am simțit-o cum se topește în mine. Nu știu cât a durat toată chestia asta. Dar cred că mult. A fost cel mai lung sărut din viața mea. A fost dulce, nebun, pasional, mi-a răscolit tot trupul meu de bărbat. Stăteam în picioare, unul în fața celuilalt, fără să vorbim. Și-a îngropat capul în cămașa mea și mi-a sărutat pielea. Avea gura moale și fierbinte.

Ea nu spunea nimic. Eu eram mut. Am luat-o în brațe și am urcat-o pe capota mașinii. I-am dat jos halatul...Și-am iubit-o pe fata aia ca nebunul. Și-a fost a mea. Și-am fost al ei. M-am lăsat pe mâinile ei și-am fost cel mai fericit bărbat.

O iubeam pe ea și mă întrebam de ce nevasta mea doarme cu spatele la mine. Vorbeam cu ea și mă întrebam de ce nevasta mea nu știe decât să țipe și să urle.

....și mi-a sunat telefonul. Era nevasta. ”Ce să fac acum? Acasă e una care mă terorizează și mă așteaptă. Lângă mine este alta care mă iubește.”

”Te duci acasă. Eu nu plec nicăieri. Te aștept de prea mulți ani. Mulțumesc că m-ai văzut. Mulțumesc că m-ai iubit”

Am demarat și am plecat. Fiecare la casa lui. Dar gândurile mele au rămas în părul ei, în mâinile ei, în vocea ei. O parte din sufletul meu a rămas la fata care mă ascultă, care nu mă ceartă, care mă iubește fără să ceară, fără să reproșeze, necondiționat.

Cât de vinovat sunt?

LECȚIE PENTRU FEMEI

N-aș fi crezut că în inima unui bărbat poate aduna atâta tristețe. 

E greșită ideea  că doar femeile pot iubi și suferi fără să-și pună limite. Femeile rănite, iartă greu, foarte greu, dar într-un final ele iartă.

Dar să te ferească Dumnezeu să fii tu cea care rănește inima unui bărbat. Sau și mai rău, să-i calci sufletul în picioare.

Bărbatul  își ascunde durerea până și de el. Și de cele mai multe ori, nu iartă. Și tot de cele mai multe ori, își va vărsa furia pe alte femei.

Bărbații sunt copii. Până la capăt. Cei mai mulți dintre ei sunt responsabili, aleargă de dimineața până seara să asigure comfortul familiei. Banii. Cuvântul magic care liniștește de cele mai multe ori nervii oricărei femei...

Sunt femei care apreciază efortul bărbaților. Dar sunt și femei–lipitori, care se cațără pe umerii bărbatului ei, îl suge, îl vlăguiește, îl stoarce de suflu. Iar la final se mai erijează și în „șefa”. Bărbatul  din fața lor, cel cu care au intrat de mână în biserică și au primit Taina cununiei, îl privesc de sus, arogant; el e vinovatul de serviciu. Cu „alintăturile” de rigoare, în ordine alfabetică: alcoolicule, animalule treci acasă!, boule, bețivule, curvarule, idiotule, jigodie, jegu ăsta, porcul și porcu naibii, țeapăn de beat, etc....

Limbaj de femeie frustrată, redusă, complexată, prost crescută...dar cu pretenții de doamnă.

Și bărbatul? Într-o zi corabia lui se umple. Vine ziua în care va spune „ajunge”. Atunci, va pleca sau nu. Dar sigur va căuta în altă parte mângâierile pe care femeia lui nu i le mai  oferă. Bărbatul va căuta o mână pentru fruntea lui, un umăr pentru gândurile lui, o inimă pentru iubire, un trup pentru dragoste.  Și dacă nu va găsi într-o singură femeie toate acestea, bărbatul le va culege din toate femeile care îi vor ieși în cale.

Dar numai în fața uneia bărbatul se va deschide, va plânge, își va vărsa amarul. Acea femeie va fi pedeapsa lui pentru cealaltă, pentru vinovată.  Acea femeie va fi cea care peste timp îi va umple nopțile, amintirile, gândurile și anii ce vor urma.

Bărbații, repet, sunt precum copii.

Bărbații vor dragoste, vor sex, vor nebunie, vor dăruire, vor respect, vor încredere. Pentru bărbați, femeia este tot: iubită, amantă, prietenă, mamă, soră.  Iar femeia care îi va putea oferi toate acestea, necondiționat, va fi femeia care va avea totul de la bărbatul ei. Și încă ceva pe deasupra: îl va avea pe el, tot, întreg, cu trup  și suflet, până la capăt.

Așa că, dragi femei, învățați să vă iubiți bărbații așa cum ei o fac cu voi! Bărbații vorbesc mai puțin despre  ceea ce strâng în suflet, bărbații vorbesc mai puțin despre sentimente. Dar bărbații iubesc mai intens decât femeile. Ei își aleg femeia pentru toată viața. Dacă îl pierdeți, cea mai mare parte din vină vă aparține.

Și țineți minte: bărbații nu acceptă jumătăți de măsură.